Poliartrită reumatoidă, Un nou medicament pentru tratarea poliartritei reumatoide, aprobat de CE
I Ciclofosfamida Este un agent alkilant cu puternice proprietăţi antiinflamatorii şi imunosupresoare. Este indicată numai în formele severe, complicate cu manifestări extraarticulare, vasculitice de PR sau în PR refractare la schemele uzuale de tratament. Reacţiile adverse sunt foarte frecvente: intoleranţa digestivă, alopecie, mielosupresie neutropenie, trombocitopenie, aplazie medularăcistită hemoragică, infecţii oportunistice,infertilitate.
Ciclofosfamida este carcinogenetică, în special pentru ţesutul limforeticular şi piele. Terapia biologică A. Numai la cazurile de poliartrită reumatoidă care nu au răspuns la terapia remisivă standard a bolii, corect administrată atât ca doze, cât şi ca durată a terapieirespectiv după utilizarea a cel puţin 2 soluţii terapeutice remisive standard, cu durata de minim 12 săptămâni fiecare, dintre care una este de obicei reprezentată de Methotrexatum, cu excepţia cazurilor cu contraindicaţie la acest preparat, a cazurilor care nu tolerează acest tratament sau când acesta nu este disponibil pe piaţa farmaceutică.
Artrita reumatoidă - de ce apare și cum o putem trata
Definirea unui caz ca fiind non responder la terapia standard se face prin persistenţa criteriilor de activitate vezi poliartrită reumatoidă sus, punctul 2. Înaintea iniţierii terapiei se va evalua riscul pacientului cu poliartrită reumatoidă de a dezvolta tuberculoză, în condiţiile în care această populaţie are risc mare de TB.
Terapia biologică se poate iniţia după minim o lună de tratament profilactic. Ţinând cont de riscul reactivării infecţiilor cu virusuri hepatitice se impune la iniţierea terapiei cu un agent biologic screening pentru Ag HBs şi Ac VHC. Etanerceptum: 25 mg de 2 ori pe săptămână sau 50 mg o dată pe săptămână, subcutanat; pentru a asigura eficacitatea maximă se recomandă utilizarea asociată cu Methotrexatum atunci când acesta nu este contraindicat, din motive de toleranţă şi dacă acesta este disponibil pe piaţa farmaceutică.
Adalimumabum: 40 mg o dată la 2 săptămâni, subcutanat.
Termen De ExecuțIe
Pentru a asigura eficacitatea maximă se recomandă utilizarea asociată cu Methotrexatum atunci când acesta nu este contraindicat din motive poliartrită reumatoidă toleranţă şi dacă acesta este disponibil pe piaţa farmaceutică. În cazul în care preparatul blocant TNF nu se foloseşte asociat cu Methotrexatum, medicul curant poate indica, funcţie de particularităţile cazului, asocierea cu un alt preparat remisiv clasic ex: Leflunomide, Sulfasalazina.
Golimumab 50mg injectabil sc o dată pe lună, în aceeaşi dată a fiecărei luni. Se administrează concomitent cu MTX. Certolizumab pegol: 2 injectii pe zi de mg subcutanat în săpt 0, 2, 4 apoi doza de întreţinere mg inj sc la fiecare 2 săpt. Pentru a asigura eficacitatea maximă se recomandă utilizarea asociată cu Methotrexatum atunci când acesta nu este contraindicat, din motive de toleranţă şi dacă acesta este disponibil pe piaţa farmaceutică A 2a. Scheme terapeutice în tratamentul cu blocanţi IL-6 Tocilizumabum poate fi administrat pacienţilor cu răspuns insuficient la DMARDs, sau alţi agenţi biologici în terapie combinată asociat poliartrită reumatoidă Methotrexatum atunci când acesta nu este contraindicat din motive de toleranţă şi dacă acesta este disponibil pe piaţa farmaceutică.
Produsul poate fi administrat şi în monoterapie la pacienţii cu intoleranţă la Methotrexatum. Pacienţii care la data intrării în vigoare a prezentului protocol se aflau în tratament cu tocilizumabum şi au indicaţie de continuare a terapiei vor fi evaluaţi ca ţi continuări ale tratamentului, în baza documentului sursă de la iniţierea terapiei foaia de observaţie copie, bilet externare sau scrisoare medicală.
Please wait while your request is being verified...
Evaluarea răspunsului la tratamentul cu blocanti de TNF α şi anti IL-6 Tratamentul biologic anti TNF α şi anti IL-6 poate poliartrită reumatoidă continuat atâta vreme cât pacientul răspunde la terapie îndeplinind criteriile de ameliorare de mai jos şi nu dezvoltă reacţii adverse care să impună oprirea terapiei.
Medicul curant are obligaţia de a evalua răspunsul la tratament şi siguranţa produsului la cel puţin 12 săptămâni. Dosarul de continuare a tratamentului se face după 24 săptămâni.
Pacientul este considerat ameliorat şi poate continua tratamentul cu condiţia respectării conform protocolului terapeutic pentru poliartrita reumatoidă a criteriului de ameliorare DAS, calculat conform fisei de evaluare.
Pentru Golimumab datele disponibile sugerează că răspunsul clinic se obţine de obicei între 12 şi 14 săptămâni de tratament după doze.
La pacienţii a căror greutate depăşeşte kg şi la care nu se obţine un răspuns clinic adecvat după 3 sau 4 doze, poate fi luată în considerare creşterea dozei de golimumab la mg o dată pe lună. Medicul curant este singurul care poate evalua poliartrită reumatoidă gradul de răspuns la terapie şi poate încadra cazul ca non poliartrită reumatoidă sau parţial responder la tratamentul administrat. În condiţiile de non responder, în cazul DCI infliximabum se poate reduce intervalul dintre administrări la săptămâni sau se creşte treptat doza cu reevaluare ulterioară.
La pacienţii non responderi la tratametul poliartrită reumatoidă administrat poliartrită reumatoidă care au dezvoltat o reacţie adversă care să impună oprirea respectivului tratament, în baza unui referat medical justificativ, motivat cu documente medicale, medicul curant este singurul care poate propune iniţierea tratamentului biologic cu un alt preparat anti TNF α pe care pacientul nu l-a mai încercatcu un anticorp monoclonal anti CD Rituximabumcu Abataceptum sau cu Tocilizumab.
În cazul în care medicul curant constată lipsa de răspuns la tratamentul administrat sau apariţia unei reacţii adverse care să impună oprirea tratamentului, acesta poate recomanda modificarea schemei terapeutice înainte de împlinirea celor 24 de săptămâni prevăzute pentru evaluarea uzuală de eficacitate. Complexitatea şi riscurile terapiei biologice impun supravegherea permanentă a pacientului de către medicul curant în centre de specialitate reumatologie.
Criterii de excludere a pacientilor din tratamentul cu anti IL-6 29 pacienţi cu infecţii active, grave; antecedente de hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii produsului folosit Terapia anti CD Rituximabum B.
Criterii de includere a pacienţilor cu poliartrită reumatoidă în tratamentul cu Rituximabum: Pacienţi cu poliartrită reumatoidă activă, cu răspuns inadecvat sau intoleranţă la unul sau mai mulţi agenţi anti TNF-α Infliximabum, Etanerceptum, Adalimumabum, Golimumab, Certolizumab apreciat după criteriile de evaluare la tratament non responderi.
Ce este poliartrita reumatoidă și ce o provoacă?
Pacienţii care la data intrării în vigoare a prezentului protocol se aflau în tratament cu Rituximabum şi poliartrită reumatoidă indicaţie de continuare a terapiei vor fi evaluaţi ca şi continuări ale tratamentului, în baza documentului sursă de la iniţierea terapiei foaia de observaţie copie, bilet externare sau scrisoare medicală.
Produsul se va administra conform indicaţiei înregistrate. Schema terapeutică în tratamentul cu Rituximabum Rituximabum se administrează intravenos ca două perfuzii de 1 g fiecare, separate de un interval de 2 săptămâni asociate fiecare cu mg methylprednisolonum sau echivalente.
Evaluarea răspunsului la tratamentul cu Rituximabum Evaluarea răspunsului la tratament se face în intervalul 4 — 6 luni de la iniţiere. Criterii de excludere a pacienţilor din tratamentul cu Rituximabum: hipersensibilitate la Rituximabum sau proteine murine, infecţii severe precum: stări septice, abcese, tuberculoza activă, infecţii cu germeni oportunişti, insuficienţa cardiacă severă clasa III,IV NYHA poliartrită reumatoidă, sarcina şi alăptarea, administrarea concomitentă a vaccinurilor vii, atenuate.
Terapia cu modulatori ai costimulării celulei T — Abataceptum C1. Criterii de includere a pacienţilor în tratamentul cu Abataceptum Pacienţii cu poliartrită reumatoidă activă moderată sau severă cu răspuns dureri inghinale sau intoleranţă la cel puţin un inhibitor al TNFsau alt agent biologic C2.
Schema de utilizare: Abataceptum se administrează în perfuzie intravenoasă pe o perioadă de 30 de minute. Poliartrită reumatoidă se repetă la 2 si 4 săptămâni după prima administrare, iar apoi la fiecare 4 săptămâni. Doza de Abataceptum de administrat se calculează funcţie de greutatea corporală a pacientului, după cum urmează: sub 60 kg— mg, kg— mg, iar peste kg— mg C3.
Evaluarea răspunsului Evaluarea răspunsului la tratament se face la 24 săptămâni de la iniţiere. Terapia simptomatică are un risc important de reacţii adverse în special digestive care determină o morbiditate asociată semnificativă. AINS nu previn distrucţia articulară şi nu modifică istoria naturală a bolii.
- Osteocondroza 3 grade
- Verifying your browser
- Poliartrita reumatoidă PAR este o boală inflamatorie, autoimună, care afectează articulațiile și conduce la durere, rigiditate.
- Radiografia Aceasta investigatie imagistica este utila, daca la nivelul articulatiei sunt prezente eroziuni ale structurilor componente.
- Dureri de spate la femeile în vârstă
AINS se indică în toate formele de boală activă medii, moderate, severe. Nu există nici un studiu care să ateste o eficacitate superioară a unui AINS asupra celorlalte. Cele poliartrită reumatoidă utilizate AINS sunt indometacinul, naproxenul, ibuprofenul, diclofenacul, meloxicamul, iar dintre coxibi-celecoxibul si etoricoxib. Coxibii au eficacitate similară cu AINS clasice.
În alegerea între AINS se va ţine cont de factori individuali ai pacientului afecţiuni gastrointestinale, astm, afecţiuni hepatice, insuficienţa renală, boli cardiovasculare AINS va fi administrat seara pentru ameliorarea simptomatologiei nocturne. Se recomandă reevaluare la 6 săptămâni poliartrită reumatoidă dozelor, complianţei, toleranţei.
Există încă dispute dacă AINS trebuie admistrate la nevoie sau a la long, administrarea de durată fiind grefată de multe dintre efectele secundare ale AINS. Coxibii sunt contraindicaţi în caz de poliartrită reumatoidă sau hemoragie digestivă active. Pentru diminuarea riscului aparitiei toxicităţii gastrointestinale se recomandă a utilizarea dozelor minime pentru controlul simptomatologiei, pe durate cât mai scurte, nu se vor utiliza concomitent mai multe AINS b utilizarea coxibilor sau a paracetamolului pentru persoanele la risc c asocierea inhibitorilor de pompă protonică scad riscul de ulceraţii gastrice şi duodenale sau a misoprostolului acelaşi efect, dar mai prost tolerat.
Deşi blocanţii H2 scad riscul ulceraţiilor duodenale, iar doza dublă scade poliartrită reumatoidă ulceraţiilor gastrice mult mai frecventenici unul nu este aprobat pentru reducerea toxicităţii gastrointestinale a AINS. În plus se pare că utilizarea AINS înaintea aspirinei ibuprofen scade efectul antiagregant al acesteia.
Administrarea locală intra- şi periarticulară a GC se dovedeşte eficientă poliartrită reumatoidă lipsită de riscuri majore când este facută de un medic experimentat şi cu precauţiile corespunzătoare. Poliartrită reumatoidă cu GC a uneia sau a câtorva articulaţii afectate precoce în cursul evoluţiei bolii determină beneficii atât locale cât şi generale. Ameliorarea promptă după administrare creşte încrederea bolnavului în eficienţa programului terapeutic şi permite participarea mai activă a pacientului la programul de reabilitare, în vederea recuperării funcţiei articulare compromise.
Frecvent, un puseu inflamator ce interesează articulaţii poate fi eficient tratat prin GC administraţi local, fără a fi necesară modificarea întregului program terapeutic. Nu toate tumefacţiile articulare din PR reflectă un puseu inflamator al bolii, din aceasta cauză înainte de administrarea locală a unui CS trebuie eliminată suspiciunea infecţiei articulare.
În general, aceeaşi articulaţie nu trebuie infiltrată mai des decât o dată la 3 luni. Necesitatea repetării infiltraţiilor în aceeaşi articulaţie sau a infiltrării de multiple articulaţii atrage de fapt atenţia asupra necesităţii revizuirii întregului program terapeutic.
Administrarea CS orali în doze mici, poate fi benefică în perioada de poliartrită reumatoidă la instalarea efectului medicaţiei de fond, cu ocazia unor pusee sau atunci când boala este suficient de activă pentru a compromite funcţiile articulare, capacitatea de muncă sau somnul. Numeroasele reacţii adverse pe care le induc CS sistemici, în special atunci când sunt administraţi perioade lungi de timp în doze mari, le limitează major utilizarea.
Pentru reducerea riscului de reacţii adverse postcorticoterapie se impune ca regulă generală utilizarea dozelor minime, pe perioade cât mai scurte, precum şi respectarea atentă a contraindicaţiilor absolute şi relative.
Multiple contraindicaţii absolute psihoze acute, infectii bacteriene sau virale severe, diabet zaharat dezechilibrat, ulcer gastoduodenal activ etc sau relative TBC, HTA severă, DZ, insuficienţa cardiacă congestivă trebuiesc evaluate anterior iniţierii tratamentului cu GC Terapia cu GC în PR impune şi o evaluare precoce a riscului de osteoporoză, corticoterapia inducând pierdere de os din primele 6 luni de tratament de aceea de regulă tratamentul pacienţilor este suplimentat cu calciu şi vitamina D.
Tratamentul chirurgical al poliartritei reumatoide Pacienţii cu PR pot beneficia în cursul evoluţiei bolii de diverse metode de tratament chirurgical. În fazele timpurii ale bolii şi în formele monoarticulare sau cu afectare preponderentă a unei articulaţii mari genunchi este posibilă efectuarea precoce a unei sinoviorteze chimice sau poliartrită poliartrită reumatoidă.
Ce este Poliartrita reumatoida ? Simptome-Cauze-Tratament
Sinovectomia clasică sau artroscopică are certe efecte asupra durerii, inflamaţiei articulare şi deficitului funcţional, chiar dacă nu poate opri evoluţia procesului reumatoid. Chirurgia ortopedică, în primul rând prin aplicarea protezelor articulare totale, a obţinut progrese remarcabile în refacerea funcţiei articulare compromise ca urmare a unor distrucţii articulare importante.
Cele mai frecvente artroplastii artrita reumatoida acuta practică la şold şi genunchi, deşi metoda este aplicabilă la multe alte articulaţii: degete, cot, umăr.
- Artrita reumatoida grad 3
- Artrita reumatoida: informatii si preventie
- Pacientii diagnosticati cu atrita reumatoida se pot confrunta si cu simptome ca: depresie frustrari nevoia de izolare sociala Rigiditatea musculara si articulara se manifesta cu precadere dimineata sau dupa perioadele de inactivitate.
- Investigatii necesare in poliartrita reumatoida Publicat la data de Investigatiile necesare in Poliartrita reumatoidaDr.
- Tratamentul condrozei acute a coloanei vertebrale
Cu rezultate mai modeste se pot practica: artrodeze, rezecţii, transplante tendinoase. Reuşita oricărui act chirurgical practicat la bolnavii cu PR este condiţionată de un susţinut program de reeducare postoperatorie.
Deoarece deformările articulare din PR sunt previzibile, utilizarea de orteze statice sau dinamice permite, într-o oarecare măsură, prevenirea şi tratamentul simptomatic al acestor deformări. Reeducarea funcţională utilizează în principal tehnicile kinetoterapiei şi ergoterapiei, asociate cu proceduri fizicale, masaj, balneoterapie. Ea este indicată în toate stadiile bolii, trebuie începută precoce şi pemanent adaptată stadiului evolutiv şi inflamator al bolii, fiind contraindicată în cursul puseelor inflamatorii.
Reeducarea functională trebuie strict individualizată şi presupune o bună cooperare între pacient şi echipa de tratament.
Cei aflaţi în perioadă de remisie vor fi examinaţi la fiecare 6 luni, frecvenţa controalelor de laborator fiind funcţie de programul de tratament. Tabel II. Monitorizarea activităţii poliartritei reumatoide La fiecare consultaţie evaluarea existenţei semnelor subiective şi obiective de boală activă: durerea articulară.
